Protecţia ca mărci a operelor (sau ce se întâmplă atunci când mărcile „atacă” domeniul public)

Abstract

Operele sunt creații ale spiritului, izvorâte din creativitatea umană și protejate prin legislațiile dedicate drepturilor de autor. Mărcile, pe de altă parte, sunt semne distinctive, utilizate în comerț de către titularii lor, și nu numai, pentru a diferenția pe piață produsele sau serviciile ce au origini comerciale diferite. Ca atare, ce au cele două în comun? Un anumit nivel de creativitate în conceperea lor, menit să servească două scopuri diferite: în cazul operelor, creativitatea servește îndeplinirii condiției originalității, în timp ce în cazul mărcilor aceasta poate servi – deși nu în mod necesar – creării unui semn care să se diferențieze de alte semne deja existente pe piață. Însă, dacă în cazul originalității, creativitatea este un element cvasi-indispensabil, distinctivitatea nu este întotdeauna rodul unui efort creativ. Dar ce se întâmplă atunci când elementul de creativitate este prezent? Atunci ne putem afla în situația în care opere susceptibile a fi protejate prin drepturi de autor sunt protejate și ca mărci. Ca atare, acest articol va trata câteva astfel de situații specifice.