2. Jurisprudenţă C.J.U.E. – Rea-credinţă a solicitantului. Lipsa intenţiei de a utiliza marca pentru produsele sau serviciile vizate de înregistrare. Nulitatea totală sau parţială a mărcii

Abstract

În cauza C 371/18 , având ca obiect o cerere de decizie preliminară privind interpretarea dreptului Uniunii în domeniul mărcilor Uniunii Europene şi al apropierii legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci, Curtea de Justiţie a fost chemată să se pronunţe, în esenţă, cu privire la trei probleme:
1)    Poate o marcă să fie declarată nulă total sau parţial pentru motivul că termenii folosiţi pentru a desemna produsele şi serviciile pentru care a fost înregistrată sunt lipsiţi de claritate şi de precizie?
2)    O cerere de înregistrare a unei mărci, fără nicio intenţie de a o utiliza pentru produsele şi serviciile vizate de înregistrare, constituie un act de rea-credinţă?
3)    Se opune sau nu Prima directivă 89/104/CEE unei dispoziţii de drept naţional potrivit căreia solicitantul unei mărci trebuie să declare că aceasta este utilizată pentru produsele şi serviciile vizate de cererea de înregistrare sau că are, cu bună credinţă, intenţia de a o utiliza în acest scop?