Analiza similitudinilor în aprecierea riscului de confuzie cu o marcă anterioară

Abstract

Examenul condiţiei disponibilităţii unui semn pentru a fi înregistrat ca marcă se circumscrie motivelor relative de refuz la înregistrare, care, în ceea ce priveşte marca Uniunii Europene, sunt reglementate de articolul 8 din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene. Acest examen presupune o analiză complexă a identităţii sau, după caz, a similitudinii semnului şi a mărcii anterioare cu care se află în conflict, precum şi a produselor şi/sau serviciilor desemnate de semn, respectiv marcă.
În lucrarea de faţă ne vom apleca atenţia asupra motivului relativ de refuz la înregistrare a unui semn ca marcă a Uniunii Europene prevăzut de articolul 8 alin. (1) lit. b) din Regulament şi, întrucât examenul acestui motiv nu beneficiază de criterii obiective reglementate normativ, fiind dezvoltate pe cale jurisprudenţială, vom desprinde din jurisprudenţa Tribunalului Uniunii Europene şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene câteva dintre elementele necesar a fi avute în vedere cu ocazia determinării riscului de confuzie şi, în special, jurisprudenţa relevantă privind similitudinea conceptuală a mărcilor în conflict.