Noţiunea de remuneraţie din perspectiva Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

Abstract

Remuneraţia, astfel cum o indică şi definiţia sa, presupune o plată, retribuţie sau remunerare. Din punct de vedere al Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, remuneraţia are în vedere patru ipostaze: prima privind remunerarea titularilor de drepturi pentru anumite utilizări ale operelor sau produselor lor conexe, cea de-a doua remuneraţiile datorate în urma contractelor de cesiune încheiate, cea de-a treia remuneraţiile datorate de organismele de gestiune colectivă titularilor de drepturi urmare repartiţiilor efectuate şi a-IV-a privind remuneraţiile prevăzute în metodologiile/contractele/licenţele neexclusive negociate şi încheiate între organismele de gestiune colectivă şi utilizatori.
Prima categorie include: remuneraţia echitabilă pentru împrumutul public, remuneraţia compensatorie pentru copia privată, remuneraţia echitabilă datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public şi remuneraţia echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere în ceea ce priveşte o fonogramă ori o videogramă.
Dintre cele patru ipostaze, sub aspect fiscal, primele trei reprezintă venituri pentru titularii de drepturi, iar cea de-a patra tarife pentru utilizatori. Articolul tratează cele patru ipostaze ale remuneraţiilor prin prezentarea specificului fiecăreia.