Acţiune în anularea unei mărci. Noţiunea de „marcă anterioară” (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, decizia nr. 1069 din 23 martie 2018)

Abstract

Potrivit Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, republicată, o cerere de înregistrare depusă de către titularul cererii în anularea mărcii poate constitui o „marcă anterioară” în accepţiunea art. 6 alin. (1) din actul normativ menţionat, doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: marca a fost înregistrată, iar data sa de depozit este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii a cărei anulare se solicită. Aceste condiţii trebuie întrunite în mod cumulativ, cu consecinţa că neîndeplinirea uneia împiedică producerea efectelor preconizate de legiuitor. Atare definire a mărcii anterioare prin norma particulară din art. 6 alin. (2) din Legea mărcilor corespunde semnificaţiei de principiu date noţiunii de „marcă anterioară” din art. 3 lit. b) din lege, ca reprezentând „marca depusă pentru a fi înregistrată în Registrul mărcilor, cu condiţia ca ulterior să fie înregistrată”.