„Problema” digitalizării în încercarea de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală
Abstract
Transformările digitale din ultima perioadă schimbă gândirea şi modul convenţional în care consumatorii au acces la operele de diverse naturi. Aceste opere sunt reproduse, distribuite, accesate prin intermediul tehnologiilor informatice, luând naştere o adevărată piaţă virtuală care duce inevitabil la încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Sancţionarea acestor încălcări, a accesului neautorizat la lucrările protejate se face greu, dată fiind inexistenţa unei depline armonizări a legislaţiei în domeniu, limitarea teritorială şi complicaţiile transfrontaliere. Se speră că tehnologiile de gestionare a drepturilor digitale, Digital Rights Management – DRM, vor preveni în viitor accesarea ilegală a conţinutului digital valoros din punct de vedere comercial (muzică, filme, cărţi). DRM are un rol foarte important în securitatea datelor, ţinând cont de creşterea fenomenului de piraterie online, fiind o modalitate de a proteja drepturile de autor pentru mass-media digitală (poate fi considerat un drept anti-neutralizare). Din păcate, aceste tehnologii nu ajută la identificarea celor care încalcă dreptul de autor ci îngreunează furtul şi partajarea de conţinuturi on line. În domeniul mărcilor, problemele legate de digitalizare privesc în primul rând fenomenul contrafacerii. Aceasta este întâlnită frecvent chiar pe reţelele sociale. Falsificatorii folosesc site-urile oficiale, platformele online legale (Facebook, Instagram, Linkedin, Twitter) pentru a promova bunuri piratate şi contrafăcute. Modalităţile tradiţionale de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală nu mai sunt de ajuns în era digitală atunci când ne lovim de mijloace moderne de folosire neautorizată a mărcilor de comerţ: facesquatting, cybersquatting, typosquatting, cybergriping, meta tag-uri etc.
